Cazanele sunt un sector din defileul Dunării la trecerea prin Munții Carpați. Au o lungime de circa 9 km. În unele locuri Dunărea se îngustează până la 230 m, îngreunând navigația. Fluviul este mărginit de pereți verticali, stâncoși. Adâncimi maxime de circa 75 m. În sectorul Cazanelor, viteza de scurgere a apei depășește 5 m/s.
Cazanele Mari au o lungime de aproximativ 4 km, încadrându-se între masivele Ciucarul Mare (pe teritoriul României) și Veliki Strbac (Serbia).
La baza peretelui de calcar ce flanchează această porțiune a Cazanelor Mari există două cavități: peșterile Gura Ponicovei și Veterani.
Cazanele Mici se întind pe o lungime de aproximativ 3 km, fiind poziționate între masivele Ciucarul Mic (România) și Mali Strbac (Serbia)
Cazanele Dunării și masivele Ciucarul Mare / Ciucarul Mic fac parte din Parcul Natural Porțile de Fier.
Aproape de golful Mraconia, se poate observa, săpat în stâncă, chipul lui Decebal, statuia lui Decebal având dimensiunile 55 m – înălțime și 25 m – lățime
Chipul lui Decebal
Chipul regelui dac Decebal este un basorelief înalt de 55 m, aflat pe malul stâncos al Dunării, între localitățile Eșelnița și Dubova, în apropiere de orașul Orșova, România. Basorelieful îl reprezintă pe Decebal, ultimul rege al Daciei, fiind sculptat într-o stâncă de către sculptorul Florin Cotarcea, din orașul Orșova.
Sculptorul a lucrat timp de zece ani, perioadă în care a fost ajutat de 11 alpiniști. Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa și a doua din lume. Omul de afaceri și istoricul amator protocronist Iosif Constantin Drăgan a fost cel care a promovat și finanțat ideea acestei lucrări efectuate în perioada 1994 – 2004.
Chipul lui Decebal este înalt de 55 m și lat de 25 m.
Locul realizării sculpturii este în apropiere de orașul Orșova, în zona cataractelor de la Cazanele Mici (golful Mraconia), pe malul stâng al Dunării, acolo unde adâncimea fluviului este cea mai mare, circa 120 de metri.
Câteva dimensiuni fizionomice ale chipului sunt:
lungimea ochilor: 4,3 metri
lungimea nasului: 7 metri
lățimea nasului: 4 metri.
Ideea construirii acestui basorelief i-a aparținut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan, un istoric amator, și a durat 10 ani (1994-2004) pentru ca cei 12 sculptori-alpiniști să îl termine, realizarea lui costându-l pe Drăgan, în final, peste un milion de dolari.
În comparație cu sculpturile realizate pe Muntele Rushmore, a căror realizare a durat timp de 14 ani (1927-1941), la acel proiect lucrând peste 300 de sculptori-alpiniști, chipul regelui Decebal s-a desfășurat pe timp de zece ani și 12 persoane au lucrat la realizarea lui.
Executarea acestei lucrări s-a desfășurat sub conducerea sculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălțimi, căldură și vipere. Pe pontonul din golful făcut de râul Mraconia, unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită.
Executarea lucrării a început în vara anului 1994, cu defrișarea copacilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curățarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viața oamenilor. Nu s-au putut folosi nici un fel de utilaje grele, toate uneltele de lucru fiind transportate cu barca și cu saci de 40-50 de kilograme în spinare.
Legătura cu pontonul a fost asigurată prin două stații de emisie-recepție. De la baza stâncii până la schelă, alpiniștii-sculptori trebuia să se cațere timp de o jumătate de oră. S-a lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 07:30 la 13:30 și de la 13:30 până la 19:30. Lucrările s-au desfășurat în perioada martie-octombrie a fiecărui an. O operațiune la fel de grea și riscantă a fost cea de manevrare a schelelor.
Uneltele de lucru folosite de către sculptorii-alpiniști au fost cele clasice: ciocanul pneumatic, șpițul și barosul. În perioada de vară, stânca se încingea la soare, făcând condițiile de lucru aproape insuportabile.
Din cauza acestor condiții dificile de lucru au avut loc și câteva accidente. O echipă de cinci persoane care lucra pe schelă a căzut în gol câțiva metri, ca urmare a smulgerii a două pitoane de susținere de pe cablul de susținere montat de jur-împrejurul stâncii. Din fericire, alpiniștii nu au suferit răni grave. De asemenea, unul dintre alpiniști a fost mușcat de o viperă ascunsă într-un punct de susținere, dar i s-a injectat imediat un ser antiviperin.
Ca urmare a trepidațiilor, dar și a stâncii care începea să se macine, nasul lui Decebal (care avea o înălțime de șapte metri) s-a fisurat și era în pericol să se desprindă și să cadă. S-a renunțat la acel bloc imens de piatră, o parte mare din nasul lui Decebal fiind dinamitat, pentru mai multă siguranță. Nasul regelui a fost remodelat și întărit cu armătură de fier și ciment.
Construcția chipului lui Decebal a fost finalizată în anul 2004.
Pestera Ponicova
Peștera Ponicova este cea mai mare peșteră din Defileul Dunării. Galeriile sale însumează 1.660 m străbătând Ciucaru Mare și ieșind în Dunăre. Este accesibilă de pe uscat sau de pe Dunăre cu barca. La intrarea în peștera Ponicova, pârâul cu același nume creează niște chei scurte și sălbatice și un pod natural lung de circa 25 m și înalt de 6 – 8 m.
Tabla lui Szechenyi
Placa memorială a lui Széchenyi István (1791-1860), amplasată pe peretele muntelui din zona Cazanelor Dunării, aminteşte de începuturile navigaţiei comerciale în această zonă spectaculoasă. În 1885, Uniunea Inginerilor şi Constructorilor Maghiari a şlefuit o porţiune pe stâncile de lângă Dunăre şi a gravat un text „În memoria lui Széchenyi”.
Acest mesaj a fost înghiţit de ape în timpul construcţiei barajului şi centralei hidroelectrice Porţile de Fier I, când o parte a albiei Dunării a fost inundată, odată cu ea şi Insula Ada Kaleh.
Prin activitatea sa, Széchenyi a contribuit enorm de mult la dezvoltarea mai multor domenii,dar avut ideea de a face navigabilă porţiunea Porţile de Fier a Dunării, această albie a fluviului fiind plină de stânci, de vârtejuri.
S-a făcut un fel de coridor de 60 de metri lăţime, iar albia s-a adâncit cu doi metri.
A făcut posibilă şi circulaţia vapoarelor cu aburi, o noutate la vremea respectivă.
A făcut posibilă navigarea pe o durată mult mai lungă, când nivelul apei era scăzut, iar stâncile făceau greutăţi.
A construit şi un drum de 122 de kilometri, care era folosit pentru transbordarea mărfurilor.
De la Moldova Nouă se putea încărca vapoarele.
După foarte mulţi ani, numele lui Széchenyi István este din nou la vedere în Cazanele Dunării, în urma unui ambiţios proiect iniţiat de Asociaţia pro Navigaţia Maghiară.
Tabula Traiana
Tabula Traiana este o placă memorială ridicată de împăratul Traian în cinstea victorie Imperiului Roman asupra regatului dac în urma celui de-Al Doilea Război Daco-Roman (105 – 106).
Nu departe de Statuia lui Decebal, pe malul sârbesc, la iesirea din Cazanele Mici, de aproape 2000 ani, se găsește placa memorială romană „Tabula Traiana”, având 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime. Tabula Traiana este un monument ridicat de adversarul regelui Decebal, împăratul roman Traian, pentru a marca marșul trupelor imperiale romane spre Dacia și a comemora victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac în anul 105 – 106 și finalizarea drumului militar roman al lui Traian.
Tabula Traiana consemneaza începutul drumului suspendat al lui Traian pe teritoriul Daciei (40 km). Se văd rămășițele drumului lui Traian care continua de-a lungul fluviului, calea începută de Împaratul Tiberiu. În anumite porțiuni unde nu și-au putut croi drum direct prin dislocarea stâncilor au fost săpate în piatră, deasupra apei, găuri pătrate la distanțe egale. În ele au fost fixate orizontal grinzi puternice peste care se așeza un pod de lemn. Găurile din stâncă în care erau fixate grinzile podului sunt vizibile si astăzi.
Zece tabule au fost dăltuite in defileu, doar Tabula Traiana se mai conservă, patru se pastrează în desene și stampe din sec.al xviii-lea și al xix-lea, restul fiind distruse. În 1856, atunci când apa nu avea același nivel cu cel de azi, se spune că se puteau vedea 4 tabule din cele 10. Pe malul românesc exista o copie a celei de pe malul sârbesc.
Tabula este fixată în piatra și pe ea sunt reprezentați doi delfini plutind și un vultur pe cer. De-a lungul timpului Tabula a avut de suferit de pe urma intemperiilor naturii și pentru a nu fi acoperită de ape, odată cu construirea barajului de la Porțile de Fier, a fost ridicată cu aproximativ 30 m.
Pe ea este inscripționată următoarele:
“IMP. CAESAR. DIVI. NERVAE. F NERVA TRAIANVS. AVG. GERM PONTIF MAXIMUS TRIB POT IIII PATER PATRIAE COS III MONTIBVUS EXCISI(s) ANCO(ni)BVS SVBLAT(i)S VIA(m)”
